Fitness-ul și starea de bine

În acest conținut dorim să reformulăm informații deja existente într-o manieră prin care să creăm posibilitatea a cât mai multor oameni să vadă aplicabilitatea acestor informații.

Ca orice termen și termenul de „Fitness” are o definiție, definiție pe care o vom enunța printr-o întrebare: „Când sunt fit?”

Când sunt fit? Când te poți considera o persoană fit?

Înainte de a ne considera „fit” sau „ne-fit” trebuie să realizăm că viața fiecăruia se desfășoară pe mai multe planuri:

  • Planul fizic: unde ne referim la sănătatea individuală și condiția noastră fizică;
  • Planul psihologic: aici ne referim la starea mentală a fiecăruia;
  • Planul spiritual: legat sau nu de hormoni, emoțiile fac parte din viața noastră, astfel o stare de stabilitate sau instabilitate emoțională joacă un rol esențial în vederea stării noastre de bine.

„Sunt fit?”, dintr-o dată această întrebare capătă o viziune mai amplă astfel încât un „fitness absolut” care să ne confere o stare de bine pe toate planurile menționate mai sus este destul de greu de atins. Putem fi fit fizic, dar starea mentală să fie la pământ, putem să ne dedicăm pe plan psihologic și să uităm de forma fizică sau… putem să le avem pe ambele, dar să nu știm cum să ne gestionăm emoțiile zilnice astfel încât la sfârșitul unei zile obișnuite să realizăm că nu mai știm ce contează sau nu.

Astfel…
Ești „fit” dacă: îți gestionezi viața astfel încât la sfârșitul zilei să nu resimți multiplele acțiuni sau incidente care au avut loc.
Ești fit dacă: trebuie zilnic să urci până la etajul 5 și reușești să faci asta fără să obosești fizic și fără să ai pretenția de la tine că ești vreun maratonist.
Ești fit dacă: te antrenezi zilnic, dar totuși ai burtică pentru că nu cunoști bazele alimentației sau îți place pur și simplu să mănânci.
Ești fit dacă: stresul de la muncă nu îți consumă toată energia și reușești să te deconectezi atunci când nu mai este cazul să te gândești acolo.
Ești fit dacă: treci printr-o perioadă mai proastă (exemplu: despărțire, viață haotică, confuzie) și totuși reușești să te mobilizezi, să realizezi că asta ți se întâmplă acum și că deși este normal să fii trist astăzi, vor veni și zile mai bune și să faci pași mărunți către ele.
Ești fit dacă: desigur, să nu uităm de ei, ai 6 pack, 8 pack și un fizic bine definit și dezvoltat, asta dacă îți dorești cu adevărat, iar sacrificiile pe care le depui nu te afectează major în unul dintre planurile enumerate mai sus, mergând pe premisa „nu merită sacrificat un ficat pentru un biceps”.

Cum să devin mai „fit”?
O întrebare cu multe răspunsuri, pe multe planuri, nu o să îți spunem în acest articol că trebuie să lași ciocolata, că trebuie să faci mișcare sau că trebuie pur și simplu să îți lași trecutul unde îi este locul și să începi să privești spre înainte, însă trăind și dorind să înțelegem acest fenomen de fitness și stare de bine am putut observa următorul lucru: lumea își dorește să vadă schimbarea la care visează, fără a depune munca necesară, iar lipsa rezultatelor o dezamăgește.

Așa că:

  • Propune-ți obiective micuțe, odată cu realizarea obiectivelor micuțe vei primi încrederea că poți să realizezi obiective puțin mai mari;
  • Îndrăznește! Ai curajul să îți propui obiective mai mari, nu te teme! Pășește din zona de confort și fă-ți planuri mari care să se bazeze pe planurile mici, zilnice, săptămânale, care deja au devenit stilul tău de viață;
  • Ai curajul să crezi, vizualizează în minte, spune-o cu voce tare și fă-o realitate!

Mulțumesc! Dacă ești aici, nu am niciun dubiu că urmează o schimbare în viața ta.

 

Robert Szoke